Filosofia

INOVAREA proces linear sau o reţea?

Inovarea este astăzi un neo-factor de producţie, element cheie al dezvoltării economice pe de o parte şi al supravieţuirii unei întreprinderi pe piaţă. Cine nu este inovativ va poeri mai devreme sau mai târziu.

În mod tradiţional, inovarea a fost privită ca un proces linear, începând cu cercetarea fundamentală, apoi cea aplicată continuând cu realizarea unui prototip şi în fine a unei producţii de serie

 Inovarea poate fi descrisă ca un rezultat al interacţiunilor dintre diverşi actori din cadrul aşa numitelor sisteme innovative. Viziunea sistemică asupra inovării a fost pusă în discuţie de LUNDVALL (1992), NELSON (1993) şi mai recent GUTH (2004). Având în vedere aceste noi abordări, modelul tradiţional linear al inovării în care se pornea de la cerectare fundamentală apoi urma cercetarea aplicată, prototipuri şi apoi se ajungea la produse vandabile devine din ce în ce mai puţin relevant. Aceste noi abordări au influenţat foarte mult modul în care activitatea de cerectare-dezvoltare a fost gîndită în Uniunea Europeană în ultimii ani.

În modelele sistemice, “învăţarea” reprezintă un concept important. Învăţarea, sau mai bine zis, capacitatea de a aplica cele învăţate reprezintă un element crucial pentru procesele inovative. În general, literatura diferenţiază între învăţarea inividuală şi cea instituţională. Interactivitatea este văzută ca un factor cheie în procesul de transfer de la învăţarea individuală la cea instituţională.

TRIPLE HELIX sau FOUR CLOVER

Având ân vedere cele spuse mai sus, s-a impus pe scena internaţională a cercetării-dezvoltării modelul TRIPLE HELIX. Pentru ca transferul tehnologic şi inovarea să aibă loc este neceară interacţiunea dintre următorii actori:

STATUL, înţelegând autorităţile centrale (ministere, agenţii naţionale), regionale (agenţii de dezvoltare regionale, consilii judeţene) şi locale (Primării). Rolul lui este acela de a crea cadrul legislativ favorabil şi de a sprijini financiar procesul de transfer tehnologic (programe inetrnaţionale şi naţionale, subvenţii);

ACADEMIA, înţelegând prin aceasta universităţile şi institutele specializate de cercetare, reprezentând OFERTA de produse inovative şi noi tehnologii;

INDUSTRIA, înţelegând prin aceasta întreprinderile şi în special pe cele mici şi mijlocii, beneficiare ale rezultatelor cercetării, reprezentând cererea.

UNDE SUNTEM NOI?

Experienţa a arătat că cei trei actori de mai sus, cu toate bunele intenţii, nu se întâlnesc. In modelul TRIPLE HELIX descris mai sus este nevoie de intervenţia celui de al patrulea, al CATALIZATORLUI proceselor inovative. Acestia suntem noi, cea de-a patra frunzuliţă a trifoiului cu patru foi

...